Când închizi ochii, nu te mai văd. Copilăreşte te ascunzi după perdelele genelor şi nu pot şi nu vreau şi nu ştiu să te caut. Fugi atunci din odaie-n odaie, din poveste-n poveste-n poveste, iar să te prind n-am nici cum, nici de ce. Laşi în urmă un zâmbet, un fluture, un pas ca de dans, un petec de cer scuturat după ploaie, o întrebare, multe întrebări, una singură.
Când închid ochii, te văd. Copilăreşte mă ascund după obloanele pleoapelor şi nu pot şi nu vreau şi nu ştiu să te uit. Atunci alerg în cerc în Povestea-Poveste unde cum şi necum n-au nici rost, nici nerost. Las în urmă un cântec, un scrâşnet, o abia îmblânzită mirare, câteva tăceri foarte bine dresate, foarte bine crescute, domnişoare de pension cu privirea-n pământ.
O întrebare, multe întrebări, una singură. O întrebare fără răspuns, multe altele timide, domnişoare de pension, câteva întrebări mahalagioaice cu mâinile-n şolduri, două-trei acre (babe sastisite!) şi una singură deghizată-n tăcere, în zâmbet şi în petec de cer scuturat după plâns.
Îţi mulţumesc !
Iartă-mă !
welocome back
Bine ai revenit,sunt fericita!
Multumesc! Sper sa revin la ritmul de odinioara cu postarile.
Offf if