“Buna seara,
acesta este un ultimul e-mail pe care cei din lista il primesc de la mine.
Dupa ce veti citi acest e-mail veti sterge adresa mea, nr de telefon si veti uita. faptul ca m-ati intalnit in aceasta viata
Anulez TOATE ideiile cu care EU am venit si anunt ca nu mai tin cursuri pentru voi sau alte activitati
Anulez toate legaturile de ajutor din partea mea, protectiile din partea mea si va las sa va descurcati singuri.
Am luat aceasta decizie ptr ca in ultimul timp sunt confruntat cu o mare lipsa de respect din partea acestui grup, plecand dinainte de iesirea la Bocsig si culminand astazi.
Conform teoriei care spune ca exteriorul este copia fidela a interiorului, daca voi nu ma respectati si nu ati invatat ceva insemana ca eu sunt cauza, deci eu sunt cel care nu va respect si nu am invatat si nici nu pot sa va invat
Prin urmare imi cer iertare ca am fost un asa zis maestru, un fariseu si un prefacut mincinos. Ce v-am vorbit pe la spate sau in somn habar nu am, dar stiti voi mai bine ce ati gandit despre mine si ca atare si eu despre voi?!?
Imi cer iertare ca nu vreau sa va mai caut si nici nu-mi mai face placere sa va vad sau aud.
Imi caut un alt drum, alti oameni, si poate voi mai invata pe cineva, desi in situatia data nu mai am cum.
Minutele se scurg si eu predau cunosterea inapoi Universului, pana dimineata voi fi un handicapat mental fara vreo putere.
Daca veti suna nu voi sti cu cine vorbesc caci sterg amintirea voastra din mentalul meu, inclusiv faptul ca am luat acest corp in aceasta familie de handicapati.
Vreau sa nu ma mai cautati niciodata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Am aprins lumanarile si am rugat Universul ca, pana ca procesul sa devina definitive, sa puna o entitate sa ma ajute sa nu imi mai amintesc de voi.
Daca nu am reusit sa va invat respectul inseamna ca nu sunt maestru si ca atare nu merit sa mai detin cunoastere
Am decis sa ma trec pe ultima lista si sa fiu sters definitiv din toate analele ca un experiment esuat.
Cautati – i pe cei pe care puteti sa ii respectati, invatati de la ei ce nu am fost eu in stare sa va invat.
Dumnezeu sa va lumineze drumul si mintea
Amin”
Pulsul Corinei o luă razna. “Nu se poate, nu e adevărat…Cum să hotărască aşa ceva? Auzi, până dimineaţa a cerut Universului…Din vina noastră! Ok, acceptând ideea că noi am fost cu toţii nişte cretini, de ce să plătească el în felul ăsta?” Se duse Sus, la fel ca la Bocsig. Nu ştia altfel. La întoarcere, surâse liniştită. Lui Mihai nu i se aprobase cererea. Bine, vestea asta nu-i dădea ei dreptul sa mai spere că, vreodată, cei din grup vor obţine iertarea. Oricum, nu asta conta…
… Lumina si Iubire, cu fiecare pas spre Cer si DD sa culegem trandafiri si cand ne intoarcem pe Pamant sa lasam spinii (pacatele din viata asta sau alte vieti sau altadata)! Am auzit ca este un Inger care culege in spatele nostru trandafiri pe cand plecam Acasa…
! Povestea este de o Inspiratie Divina fantastica si ma bucur ca DD a ingaduit sa rezonez cu una alta… stie El de ce si mi suficient, cand si daca va fi ingaduit de Sus mi se vor revela mai multe!
… sincer, m-a intristat acest ultim pasaj si/sau capitol
… insa in cazul meu, asta pt ca primul lucru pe care l-am constat si simtit in jurul meu cand am ajuns pe la seminarii si/sau cursuri … a fost lipsa de respect fata de Maestru! M-a intristat si mahnit putin in suflet, insa am gandit ca totul e ingaduit de Sus si ca totul este asa cum trebuie sa fie conform planului divin. Pe Calea mea invat din orice! Insa eu inclin sa constat ca buba e in mine daca nu imi respect Maestru. Recunosc ca am condamnat mental, ca dee nu aveam cunoastere si nu intelegeam si nu puteam vedea … insa dupa, mi-am cerut iertare mental, m-am rugat si am ales Voia Lui!
Am constatat ca e o mare binecuvantare in Viata asta sa ai acces la sisteme de evolutie spirituala si ca DD sa te trimita la un Maestru bun si daca mai e si un Initiat deja nu stii cum sa-i multumesti Lui si Maestrului in viata asta! Si astea is niste daruri divine, insa parerea mea proprie si personala e ca ni se da acces si ne ajuta tot Ceru daca vrem sa urcam, sa crestem, insa nu o sa faca nimeni nimik in locul nostru, m-a durut rau lectia asta de constientizare si atacurile ingaduite de DD ca sa ma trezesc …
… sa nu uitam ca oile cel mai greu de pastorit is Oamenii!
Iar pe Calea cunoasterii de Sine, pe langa ca pierzi tot … am zis ca nu a fi chiar asa, insa a fost si este extrem de greu in unele momente pe marea acestei Vieti pt ca iti este testata smerenia staruitoare la fiecare pas si cand crezi ca este liniste pe mare, buf iti vine cate un val sau o furtuna de nici macar nu mai apuci sa te adapostesti, de cum sa te mai protejezi … poate scapi mai usor ca intensitate, ca de lectii nu scapi, daca iti trimite in gand DD ca sa iei masuri preventive!
In plus am auzit recent ca si Respectu de Sine se invata!
Sufletu e singur si calator prin Viata si fiecare are Calea lui si lectiile lui … numai ca in the end tati vaslim in acelasi ocean! Si cert e ca pe langa tine se mantuie si multi altii, insa sa nu uitam ca Mantuirea in sine e singurul lucru din lume al fiecaruia si fiecare pe pozitia lui si/sau calea lui e responsabil de ceea ce face Aici si Acum!
Ne place – nu ne place, acceptam – nu acceptam, credem – sau nu credem … tati o sa dam socoteala si daca nu facem in viata asta tat nu scapam … Si, si daca nu ar fi asa, cum zic unii sceptici, totusi e ceva dincolo de planul material in care suntem atat de ancorati si am uitat de esenta noastra spirituala si divina, ca de fapt suntem fiinte spirituale care traim experiente umane si ca suntem la scoala cat ne aflam pe aceasta minunata Planeta Pamant pe care putem experimenta orice, daca e Voia Lui, ca daca nu oricum ne ingduie sa constientizam ca nu ne este bun si ne cerem iertare ca am cerut si ne vedem mai departe de drum …
E adevarat ca pentru asta e nevoie sa incepem sa invatam una alta: sa gandim, sa intrebam, sa ne intrebam, sa avem putin habar de psihicu uman si sa si primim raspunsurile!!! Si la un moment dat sa nu mai gandesti, sa te detasezi, ca sa intri in Alfa, daca mai ai acces si la alte daruri divine …
TOTUL se invata, si totul e inscris in sufletele noastre, doar ca numai noi putem sa deschidem zavoarele si sa-L lasam sa intre in suflet si cu Voia Lui sa cautam si/sau invatam sa ne unim Minte, Suflet, Sine.
P.S. …am inteles, cu greu cei drept si cu durere si cu sufletu facut zdrente … ca numai El poate sti fiecare ce avem nevoie in Viata asta, ca numai El poate stii gandul pt fiecare si ca pt ceea ce mi-a fost ingaduit sa simt intr-un anumit moment a meritat viata asta traita si merita traita cu desavarsirea Voii Lui, ca Dragostea este mai mare decat dorinta de a fii impreuna! … si am mai inteles ca daca nu am inca ceea ce imi doresc pe toate planurile e pt ca eu gresesc undeva in gandire si/sau am gresit in viata asta si/sau in alte vieti si/sau altadata!
Doamne ajuta!
Cu mare drag o meditatie pe “Paza Sufletului” …
Singurul lucru meu din lume
Este MANTUIREA mea,
Daca EU nu vad de dansa,
Cine altul va vedea?
Trup si suflet dimpreuna
De la Domnul mi s-au dat,
Deci, EU singur voi da seama
Pentru cele ce-am lucrat.
Lucrul mantuirii mele
Este pentru vesnicie,
Si nu este dat a-l face
Decar numai singur mie.
Hotararea este data;
“Trebuieste ca sa MOR !”
Nu stiu cand, poate chiar maine
Sau in ceasul viitor.
Dupa asta nu stiu locul:
Poate unde dorm acum,
Poate unde stau, afara,
S-au in casa, ori pe drum.
Nu cunosc apoi nici chipul
Intru care voi muri:
Pocait, ori inca sluga
La pacat ma voi gasi?
Daca nu mor fara veste
Boala ma va anunta
Dar cu greutatea boalei
Voi putea a ma-ndrepta?
Mintea mea, de mai lucraza,
Si cutremurul de munci
Ii mai da ragaz sa cerce
Viata mea de pan-atunci?
Poate inima atuncea
Sa se moaie de cainta,
Dar la cuget ma incurca
Cate am pe constiiinta.
Imprejurul meu atuncea
Fratii mei vor sta plangand;
Altii vor sa iscodeasca
Despre banii de comand!
De voi fi cumva cu stare,
Ei vor folosi momentul,
Sa ma-ntrebe mai cu seama
Daca-i gata “Testamentul”!
Poate ei cu grija asta
Vor uita sa dea de stire
La parintele Duhovnic,
Pentru Sfanta Spovedire!
Va veni si el la urma
Sa ma-ntrebe de pacate,
Dar se leaga poate limba
Si nici mintea nu mai poate.
Caci mai mult pe alta lume
Cugetarea mea va fi
Si cainta mea atuncea
Nu stiu cum se va primi!
Aratari ingrozitoare,
Ochii mei atunci vazand,
Nici nu stiu ce iau in gura
Sfintele ce mi-or fi dand!
Ca sa-mi fie moartea buna
Eu sa pregatesc acum
A virtutilor merinde
Sa le am atunci de drum!
Sa-mi adun acum din vreme
Cele ce voi socoti,
Ca la ziua de pe urma
Nu le pot agonisi.
Spovedirea cea curata
Si cu duhul umilit,
Cum si paza despre toate
Care dau de poticnit.
Daca Sfanta Spovedire
Nu-i intreaga si curata,
Vremea despartirii noastre
Ne va fi infricosata!
Caci atunci amar ne vine
Cand vedem a noastra stare
Si de vamile cumplite
Nu avem nici o scapare!
Frica mare ne cuprinde
Ca nu stim, in vesnicie,
Munca vesnica ne asteapta?
Ori nespusa veselie?
Deci, sa am mereu in minte
Ca la urma am sa mor
Si de trup se va desparte
Sufletul nemuritor!
Daca clipa cea de-acuma
Ar fi clipa cea din urma,
Am nadejde de scapare
Daca viata mi se curma?
Ma gandesc ca dupa moarte
Trupul meu va fi slutit,
Nemiscat, fara simtire
Cu miros nesuferit.
La Biserica ducandu-l
Preotii cu rugaciune,
Pogori-se-va in groapa
Sa devina putrejune!
Pomenirea lui cu sunet
Va sa piara de pe lume
Si cu vremea, pamantenii
Vor uita de al meu nume.
Iata cum se trece slava
Trupului de pe pamant,
De a caruia placere
Toata viata ma framant.
Deci, mereu sa iau aminte
La tot pasul meu din viata,
Caci atarna MANTUIREA
Chiar din clipa cea de fata!
O, Prea Milostive Doamne,
Sa nu lasi pana-n sfarsit
Sa aman eu pocainta
Cel prea mult ticalosit!
Pomenirea despre moarte,
Glasul trambitei de-apoi,
Ne-ncetat sa ma trezeasca
Ca alarma la razboi!
Eu in lume las o dara
Pe o carte tainuita,
Care-mi face dupa moarte
Toata viata mea vadita.
Frica-mi este ca la urma
Scrise nu se vor afla
Faptele care in viata
A le face se cadea!
Iara relele de care
Se cadea a ma feri,
Poate toata, vai de mine,
Cartea aceea vor manji!
Azi cand cuget vremea mortii,
Inainte mi se-arata
Cum atunci se va deschide
Pentru mine judecata!
Un arap, ranjind la stanga,
Imi citeste-o carte groasa
Intru care este toata
Fapta mea cea ticaloasa!
Iar la dreapta, stand de fata,
Ingerul cu chip scarbit
Dintr-o mica carte spune
Binele ce-am savarsit!
Daca iese hotarare
Ca sa merg la fericire,
Ingerii cu bucurie
Vor veni spre insotire.
Iar de nu se afla scrise
Fapte vrednice de mila,
Demonii la intuneric
Ma vor stapani cu sila!
Vai de ticalosul suflet
Care-n iad se osandeste,
Chin mai mare este gandul
Ca “in veci nu se sfarseste”!
Cand va fi aproape vremea
Judecarii viitoare
Vor fi semne mari in luna
Si in stele si in soare.
Judecata va sa vina
Ca un fur fara de veste
Si fiind noi in pacate
Pocainta nu mai este!
Rau de foc va arde totul;
Oamenii si imparatii,
Dobitoace, pesti si pasari,
Cu tot felu de stihii!
Glasul ingerestii trambiti
Va suna din patru parti
Si pe trupul meu acesta
Il va ridica din morti!
Va chema din nou pe suflet
Din porunca lui Hristos
Ca sa se impreuneze
Cu trupul cel luminos.
Sufletul atunci cu trupul
Nemurire va lua,
Dar nu stiu: pentru pierzare,
Sau spre fericirea mea.
Dumnezeu cu Sfanta Cruce
Va veni atunci pe nor
Intru toata Slava Sfanta
Ca un Drept Judecator …